Dincolo de „Interracial”: “Interconfessional”

by Cocalard

Dragele mele bagabele, dragii mei derbedei

Astazi va propun un nou gen: futaiul foileton. Genul de futai care nu iti iese din prima seara, ca la varstele mature, care nu are aspectul unui videoclip ce urmeaza axioma de bun simts “Vazut, placut, futut”. Asta de care va zic eu parca se desfasoara conform unui document de planificare multianuala. E cu etape, cu pashi, cu amushinari indelungi si cu lupte grele. Ai cate o sabie in fiecare mana: discutiile rationale si argumentele stiintifice pro-sex in dreapta, cautarea ocaziilor promiscue, in care isi gasesc locul pipaielile subtile si progresive in mana stanga. Un fel de Dr. Jerkoff si Mr. Hyde, sau Dl. Ascunde-i-o.

Pre-conditii
Ea – 15/16 ani, virgina, caucaziana (asha le zic americanii albilor), inalta de aproape 1,80m, dragutsa si – amanunt extreme de important in economia povestirii: baptista. Eu: oleaca mai mare ca ea, forma fizica buna, nici virgin, dar nici smuls cu totul de la sanul onaniei juvenile, cu o alura de plavanel daca ma duceai in orice asezare urbana de peste 50.000 de locuitori, insa un adevarat model de rafinament si sofisticare in urbea mea de 10.000.

Etapa1
Majoratul unei prietene comune, primavara, chef, muzica, devalmasie. Noi doi afara, discutand candid dupa un filaj intens si reciproc. Propuneri mieroase si subtile versus rezistenta apatica, mai mult din timiditate.
– Da ma, dar tu pleci la Bucuresti, am auzit eu ca acolo vrei sa dai. Si sigur intri, I bet you do (daca este ceva ce trebuie sa stiti despre pocaitsi este ca fiecare neoprotestant cumsecade viseaza sa emigreze intr-o buna zi in America, cu orice prets. Drept pentru care isi indoapa copiii cu engleza. Nu ar fi asa rau daca astia mici nu ar ajunge, la un moment dat, sa vorbeasca un idiom destul de bizar si tampitsel, din aceeasi ramura lingvistica cu cel practicat de specialistii in publicitate) .
– Si ce, n-ai mai vazut relatii solide la distanta? Crezi ca gata, cum ajung acolo ma imperechez? Doar stii actiunea din (si atunci am inceput sa debitez o serie de titluri de filme si romane clasice de dragoste pe care acum nu mi le mai prea amintesc).
– Ma rog, nici eu nu ma omor cu social stuff pe aici, sunt ocupata cu invatatul, plus ca ai mei sunt mai severi…
– …
Si dau sa ii plasez replica menita sa o dea gata, insa ma innec cu un catamai limboiul care-mi asediaza orbeste omuletsul. In loc de „Vreau sa fiu pretena ta…”.

Etapa2
Vara. Un rau lenes, anonim; un mal pustiu si innecat de vegetatsie acvatica.
– Haide…au trecut atatea luni, stii ca nu e mare lucru…La urma urmei nu ai cum sa ramai gravida daca te ating un pic pe sfarcuri, contrar celor auzite probabil de tine acasa.
– Uff…nu puoooot….doar stii ca e pacat…
– Nu, nu stiu ca e pacat, cel putin nu atunci cand o faci intr-o relate in care te simti ok.
– Ma simt ok, it’s just I….Oh…nu ma gandeam ca e asha bine…Oh, YOU ARE GREAT!

Etapa3
Daca tot e toamna si sezon de cules, inseamna ca parintii sunt la tsara si ca poti lipsi o noapte de acasa, dupa mituirea prealabila a unei surori mici, paracioase si – inevitabil – usor indragostita de pretenu’ sor’si a mare. Asa ca iata-ne singuri, noaptea, in afara razei ochiului de closca al mamei ei. O matusha care avusese o tineretse cel putin la fel de perversa ca a mea accepta sa imi cedeze o camera cu un pat mare, batranesc, dotat cu un scartsait detectabil pe trei dealuri. A fost succint dar, cum timpul o permitea, am repetat de cateva ori bune. Am sovait numai cand a incercat sa isi lipeasca talpa de pieptul meu cald. Era rece si purta pe putsin 42 – pretsul firesc pe care il platim cand babardim longiline. In rest, o mica jena initiala, multe icnete si un tril final din a carui lirica am putut distinge un pastoral „VAI, DOAMNE!! GOD!!”. Si, ma rog, alte mizilicuri: promisiuni, neobisnuit de mult sange, buna dispozitie generala si satisfactia ei de a fi comis-o „at last”, intru sfidarea stavilelor.

Etapa4
Pe atunci inca mai erau cabine telefonice cu fise in care, daca intrai cateva minute, mai scapai de crivatsul de afara. Dar nu de asta am intrat eu, ci sa ii spun ca nu prea as mai continua o relatie la distantsa – o categorie de relatii in care nu cred si nu am crezut niciodata. Eram deja la distantsa mare.
– Stii, as vrea sa iti zic….
– Si eu am ceva sa spun…you know….it didn’t come…
– Ce?? You didn’t came?
– No, I told you it was great….E altceva. Nu mi-a venit ciclul.
– ….

Epilog
Sfarsitul e pozmodern. Va las pe voi sa il faceti, daca avetsi chef. Daca nu, nu. Eu nu am chef sa continuu si o spun acum tocmai pentru ca nu am mai apucat sa o spun atunci, in cabina

~ by Rin Tin Tin on May 24, 2007.

4 Responses to “Dincolo de „Interracial”: “Interconfessional””

  1. Inca un masterpiece.Idee,rafinament stilistic,umor,coaie.Bravo coaie.

  2. e real, UrbanReal . “Pozmodenizmul” – Viata bate filmul. Futai cu clasa . . . Urmari ?

  3. dupa ce am citit articolele in acelasi timp foarte indignat de faptul ca odata naratorul isi expunea aerul de testosteron odata cel progesteron am ajuns la concluzia poirotica (dupa hercule) ca sunteti mai multi. Luminat mis eu. Interesant blog, lipsit de prejudecati unele articole mai bune altele mai slabe, asa cum o vrea domnu.Ideea e ca as vrea sa contribui si eu cu un articol. 🙂 asa ca special guest.

  4. Cipri, daca citesti regulile si esti de acord cu ele, esti binevenit:). E primul post din acest blog, search for them.
    Totul trebuie sa se fi intamplat in realitate, si sa merite un review..
    Depinde de tine daca scrii un review elocvent sau nu.

    Te asteptam!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: