Hedonism

by Onacă

Era prin anii ’90, când începusem să mă mişc cu o oarecare subtilitate prin medii diverse, gen galerii ale unor echipe de fotbal sau petreceri în restaurante de cartier. La un asemenea intermezzo bahic am cunoscut-o şi pe Manuela, 28 de ani, blondă, craci, drăguţă, fără ţâţe, dar bună, cu o uşoară naivitate, pe care am intuit-o rapid că va degenera în prostie. Eu, mult mai tânăr, aproape imberb, abia ieşit din liceu. Am stat la vorbe, însă era evident că nu puteam marca în acea seară, ea fiind de modă veche. Nu, nu cea la care v-aţi gândi, ci la obişnuinţa de a ţine coaiele calde măcar o perioadă, Manuela fiind adeseori luată drept o simplă pizdă incapabilă să articuleze o frază decentă, dar a cărei fofoloancă ţi-ai fi dorit-o.Motiv pentru care ai fi părăsit-o rapid, după câteva babardeli finalizate prin mişcări spasmotice.Ne-am întâlnit, aşadar, din nou, la o altă petrecere, la care soră-sa (la care mă voi referi, de acum înainte, cu arhaismul “soru-sa”) o adusese cu forţa, aproximând o posibilă cordeală. Probabil că între surori există această solidaritate carnală… Nu, nu s-a întâmplat nici atunci, noaptea petrecând-o în maşina mea, în drum spre Ploieşti, într-o plimbare inutilă. Pe bancheta din spate: soru-sa şi un amic de-al meu se sărutau adolescentin, deşi ea avea prietenul acasă, dormind fără să-şi pipăie coarnele de cervone, care creşteau încet, dar atât de natural. Eu, la volan, iar Manuela în dreapta mea, turnând vrute şi nevrute, inclusiv chestii pseudoparanormale care i s-ar fi întâmplat şi care m-au plictisit teribil. Încolăceala s-a întâmplat puţin mai târziu, după câteva zile. La mine în hogeag, prin februarie, după o ninsoare teribilă, dar pe care n-o simţeam, centrala termică a blocului funcţionând ireproşabil. S-a dezbrăcat cu dibăcie. Buci tari, picioare fine, ojă roşie, scârbă rasă, chiar plăcută la vedere, dexteritate extraordinară pentru muie, extrem de vocală, cu şoldurile descriind mişcări curbilinii nebănuite, cu un vagin care îmi strângea, din când în când, mădularul, aruncându-mă într-un extaz aproape apollinairian. Toate cordelile teribile din acea noapte – mai precis patru (o, tempora!) – s-au repetat timp de două luni, cu o intensitate fantastique. Am perpelit-o, ulterior, din nenumărate poziţii, la duş, pe birou, pe covor, pe marginea patului, la perete, chiar şi punând-o să îşi sune mama sexagenară şi să-i spună că e în siguranţă, seara, deşi i-o vârâsem destul de bine, iar respiraţia îi cam trăda starea de moment. A fost foarte bine, am fost fericit, aşa, strict hedonist cum îmi plăcea pe atunci, însă am abandonat-o pentru că nu mai suportam dialogurile noastre idioate şi relaţia sexuală oarecum în scădere. Şi pentru că zicea „infatil”, că se uita la telenovele şi mi le povestea detaliat, că avea nişte prieteni cretini, că îmi creionase viitorul alături de ea (inclusiv stagiul militar, nunta şi primul copil!), că se dădea la pizdă cu o cremă Nivea foarte ieftină, că mi-a zis să cumpărăm nişte mezeluri după ce o arsesem (îi era foame, mititica!), că se uita la un tablou minute în şir, într-un fel de admiraţie tâmpă (clar că nu înţelegea nimic) etc. Am mai văzut-o acum câţiva ani, într-un magazin. Era pe role, alături de un tip foarte bine clădit, probabil un pulărău circumstanţial. Îmbătrânită la faţă, dar tot bună şi crăcoasă. O admir. Şi încă mai simt în nări, aşa, rar, mirosul de Nivea.

~ by Rin Tin Tin on May 24, 2007.

8 Responses to “Hedonism”

  1. Va rog sa ma iertati, dar unde a disparut free fucks?

  2. Dat fiind ca era o campanie temporara, pur si simplu a disparut. Oricum nu era pe de-a-ntregul in tema blogului.
    If you want to bring it back, re-write it:)

  3. Interesant…
    Un soi de Henry Miller la inceput de drum?! On va voir…
    Am sa te citesc in continuare.

  4. Onaca mai are un review pe care l-am gasit quite good.

  5. Mersi, sunt flatat de comparatie, insa nu e cazul. Sunt mult mai modest decat Miller. Incerc doar sa furnizez texte bune, digerabile, inedite.

  6. Bunnaaaaa! Patila, desi greu de digerat, in conditiile in care, ne recunoastem, fie si secvential, in cracoasa Manu, adica, in gesturi, mimica, replica…trairi, cremuiri. Ce diferenta ar fi daca am folosi cea mai afrodisiaca crema , gen “Victoria Secret”, hedonismul s-ar transforma intr-unul calitativ, restul e….. filosofie.

  7. nene… esti bun… ai scris povestioara de parca ai fost I . Creanga. bravo !nu continutul ci modul .. bravo!!

  8. ador tipul asta de scriere…finut..pur si simplu detaliat cu stil..imbinat cu mici picanterii veridice relatate intr.un mod vulgar..ceva asemanator am intalnit in “dragostea dureaza trei ani” de Frederic Beigbeder…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: