La oră fixă

by Rin Tin Tin
Nota: ** si 1/4


Era o seara de toamna.. Sau de vara, nu-mi mai aduc aminte bine. As as fi cordit ceva proaspat, recunosc. Nu prea era cazul, in ultima vreme lucrurile nu mergeau prea bine.
Mi-am amintit din fericire de-o prietena de-a mea, o turturica intelectuala, pe care multi au vanat-o, iar sageata multora chiar a atins tzinta (dupa cum se va vedea si de mai departe).

Am dat de ea in podul unui teatru, unde era (cred ca mai e si acum) o carciuma de succes. Era cu o colega, subtzirica, blondutza, putin cam stearsa.. Am hotarat ca vanatul din bataia pustii e mai sigur, si-am inceput sa coclesc un discurs intelectual, cu aplomb, cu mici trimiteri si fluturaturi de ochi datzi peste cap, ma rog, stiti voi, tot ritualul ce se cade pentru a fute..Pentru a fute o turturica intelectuala.

Fetele erau la masa, discutau de nu stiu ce carte, m-am asezat, mi-am dat cu parerea, am schimbat subiectul, am trecut la alta carte, la arta in general… Fetele erau volubile, ochii incepeau sa straluceasca, febra discutiei ne prindea. Totul mergea struna.. Am zis sa-mi mai iau o bere. Zis si facut.. fetele erau din ce in ce mai exaltate. Am propus sa mergem in alt club, pasarica a mai gingasha a zis ca ea nu merge, tocmai bine, mi-am zis.

Ajunsi in partea cealalta, ne-am asezat la masa prietenului meu din tzari straine. Ce ghinion, era cu prietena.. Ar fi vanat-o si el, ca alte datzi, insa asa s-a multumit cu un mozol scurt, si cu o pipaiala la baie (zice el). Am inceput sa bem, si tot band, si simtindu-ne bine, veni si momentul s-o luam din loc.. Am intins mana spre prospatura(prospatura impropriu spus, dupa ce veti citi cele ce urmeaza veti intelege), si-am luat-o spre casa.. Prospatura era cam moale. Ce zic eu, chiar beata cleshte! Spre deosebire de mine care eram tare. Chiar tzapan. Tzapan de beat. Mai aveam ceva tzapan in pantaloni, asteptam s-ajung acasa, desi parc-am catzelit-o si in taxi.. As fi bagat zambila-n gura caprei, cum zice romanul, sau irlandezul, nu mai stiu….

Ajunseram acasa.. nenorocire. Ce sa mai futzi, cand demoazela era vraiste. Am incercat s-o trezesc, neam.. Era ca moarta, iar eu nu sunt necrofil.. Inca. Insa nu m-am resemnat, nu puteam adormi asa.. Ceva nu-mi dadea pace.

Ce mai incolo-incoace, am pus ceasul sa sune.. Da, am pus ceasul sa sune ca s-o fut, recunosc. Si, cititori ai mei, pana la urma am dat o buca scurta.. Mai iesisera aburii alcoolului din ea, si-a mers.. Prin somn, sau parca ma trezisem, ce mai conteaza.. (vorba unei alte amice, pe care as invita-o cu drag aici, pe acest blog, direct, sau prin intermediul prietenilor: “CE MAI CONTEAZA!”)

Oricum, pana la urma, a fost mai bine ca prima oara, cand eram amandoi treji!

~ by Rin Tin Tin on May 22, 2007.

4 Responses to “La oră fixă”

  1. hmmm… ce poveste
    asa, dezinteresata:)
    Ca si cum nu ti-ar pasa daca cititorilor le place sau daca vor sa auda/ a se citi, citeasca/ ma mult…

  2. Doamna geeie, nimeni nu obliga cititorii sa citeasca..:)
    Nevertheless, va asteptam cu un review.

  3. Rin Tin Tin…tin sa`ti multumesc pentru gestul tau foarte generos de a nu`mi publica povestile!aveai dreptate…nu au ce cauta aici…sincer iti spun ca te apreciez …si imi place acest blog..chiar daca nu pot sa`l onorez cu povestile mele macar ca spectator si tot e ceva!

  4. asta suna a marlaneala de cocalar de cartier. am citit chestii mai fine pe blog.

Leave a reply to yellow Cancel reply