Cur

by Cocalard

Ma uit acum la dezbaterile in jurul chestiunii relatiilor homosexuale : cate argumente, cat discurs, cata polemica! In urma cu vreo 20 de ani, subiectul asta era atat de ascuns incat golul lasat de lipsa informatiilor era umplut din belsug cu tot soiul de mituri si inchipuiri, toate fantasmagorice ca o harta desenata in Renastere. Regimul comunist, pudoarea populara romaneasca, complexele legate de virilitate, satisfacute printr-un discurs de afemeiat ostentativ si canonic; in fine, lipsa de imagini sau macar aluzii in cele doua ore de program tv, toate acestea aruncau o umbra…. sau mai bine nu, iti bagau curul in ceatsa, ce s-o ma lungim. Curul barbatesc era mai tabu decat analfabetismul dictatorului, macar cu acela se mai faceau bancuri. Cu curul nu era de glumit. Poate doar intonarea persiflanta a refrenului hispanic „Cu-cu-rru Paloma” de catre romanashi pe atunci nevorbitori de spaniola sa mai fi incercat un dezghets timid umoristic, dar cu un singur cur nu se face… practic nimic.Cand i-am intrebat pentru prima data pe ai mei ce inseamna „homosexual”, au refuzat diplomatic sa imi explice. Desigur, strada a venit sa ostoiasca acea sete de cunoastere, dar numai partial. Copii fiind, stiam si noi ca homosexualii (homalau, homist, futincurist in Ardeal, bulangiu sau partsar in Bucuresti si sud) sunt, in mare, barbati care se fut in cur. Insa atat si gata! Restul era imagologie suculenta. Barem in cercurile de pustani si pustoaice in care ma invarteam atunci, potretul-robot al homosexualilor era cam asta: homosexualul este un barbat atras de absolut toti ceilalti barbati de pe planeta, la care „se da” periodic, cat poate el de des. La copulatie, singura pozitie admisa de imaginatia noastra era in doua picioare, unul in spatele celuilalt. Drept pentru care ei ori erau absolut pasivi, ori exclusiv activi (legenda care a supravietuit cumva pana azi, despre „versatili” vorbindu-se numai in anunturile publicitare de profil). Singura derogare de la aceasta norma era practica trenuletului, care ne facea sa zambim inchipuindu-ne cum ar arata diversi cunoscuti infipti la rand unul intr-altul ca intr-o frigaruie. Pe cine sa punem locomotiva (m-a amuzat, ani mai tarziu, cum analistii politici il gratulau pe Vadim cu sintagma „lider-locomotiva”), pe cine sa punem ultimul vagon (al mai smecher, nepenetratul) si, victima sigura, cine va fi vagonul-posta?

Sa tot fi avut vreo 11-12 ani cand, cu reperele astea firave dormitand intr-un cotlon de cerebel, mi se dezvalui ochilor primul cuplu gay, gafaind in plina goana dupa placere, pitit intre niste buruieni ca o jucarie mecanica pe care ai tai o pun in iarba drept cadou de Pasti. Eram cu un amic, pe malul unui rau plin de maracini si zbeguri, incercand sa luam urma unor bizoni inchipuitsi. Auziram zgomote nu tocmai specifice blajinului ecosistem şi, curioşi, tragem la o parte o cortina din crengi de soc sa vedem spectacolul. A fost mult peste asteptari. Futai contra-naturii si totusi in sanul ei. Pozitia in care am surprins cuplul era atat de nefiresc-heterosexuala incat ne-a trebuit mai bine de un minut sa intelegem ca un baiat tanar ceva mai in varsta decat noi il ardea la ochiul de curca pe un alt tanar, la fel de baiat, de etate aproximativ similara cu a primului. Cel caruia i se administra tusheul statea tolanit pe spate, privind in sus cu naturaletea unui vizir care asteapta sa fie servit si cu picioarele indoite gratios in aer, degajand atata feminitate incat, cu niste ciorapi de plasa mov, mai ca l-ai fi putut lua drept o cocota pariziana de sfarsit de veac XIX. Celalalt se balansa cu miscari de servant de bombarda, constiincios si fara sa piarda ritmul ori cumpatul. Nu-mi dadeam seama cum mai gasea, in tot acest du-te-vino, timp sa-si mai sarbatoreasca partenerul cu o laba demna de un zilier care isi mangaie absent lopata dupa o zi de truda. In toata vremea asta nu inceta sa se miste, iar gaura celuilalt parea foarte elastica, facand niste unduiri largi si modificandu-si forma elocvent ca gura unui tenor cand ia lectii de dictie intr-o limba straina, de preferat germana.

Nu ne-au simtit, desi nu stiu cat am ramas acolo privindu-i. Imi amintesc numai ca am fugit cat ne-au tinut picioarele, deci mult. Ne-am oprit, ne-am uitat unul la altul si am inceput sa debitam formule exorciste de reafirmare, cu martori, a identitatii noastre hetero-chipurile-sexuale (la varsta aia, sex insemna o palma zdravana pe buca unei fete, urmata de o zgarietura prompta, ca feed-back). „Ce scarbos, stii bine ca eu nu suport sa ma atinga un barbat nici cand imi strange mana!” „Mie-mi spui? hai sa ne intoarcem cu niste pari sa-i casapim!”. Apoi nu am mai vorbit ceva vreme despre asta. Mai tarziu, depanand amintiri cu detasare si amuzandu-ne pe seama intamplarii, am avut curajul de impartasi tovarasului meu o curiozitate pe care, probabil, nu mi-o voi satisface niciodata: „Auzi ba….ma tot intreb…incarligatsi cum erau ei acolo, oare care o fi fost cel mai CASTIGAT?”.

~ by Rin Tin Tin on October 4, 2007.